Studiul 13

Ideile din studiul biblic sunt scrise cu roşu

 Sabat - Duhul Sfânt şi timpul sfârşitului

 Textul de memorizat – “Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!” Când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga”.

Isaia 30:21

 · Cei cărora le este adresată făgăduinţa au “tendinţa” de a se abate la dreapta sau la stânga faţă de ceea ce le-a fost arătat ca fiind “drumul” corect.

· Cu alte cuvinte, ei nu sunt infailibili. Dar cei care cred că “stau bine” şi că nu pot greşi, aceia nu aud deloc “glasul” fiindcă nici n-au nevoie de el!

· Al cui este acest “glas”? Cine ne îndrumă pe drumul cel bun?

· Desigur, autorii studiului susţin că “glasul” este al Duhului Sfânt, a treia persoană a Trinităţii. Noi nu avem nimic împotriva acestei idei, dar o verificăm cu propriile noastre Scripturi, ca să vedem dacă ceea ce ni se spune este aşa sau nu!

· În urma cercetării, noi n-am găsit nicăieri vreo dovadă că “glasul” ar fi al Duhului Sfânt.

· Dimpotrivă, atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament se vorbeşte numai despre “glasul Domnului”. Verificaţi în Scripturile voastre şi veţi observa acelaşi lucru!

· Iată câteva dintre cele mai semnificative texte ale Legii pe această temă:

 

à Numeri 7:89 “Când intra Moise în Cortul Întâlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea glasul care-i vorbea de pe capacul ispăşirii care era aşezat pe chivotul mărturiei, între cei doi heruvimi. Şi vorbea cu Domnul”.

à Deuteronom 4:12 “Şi Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n-aţi văzut nici un chip, ci aţi auzit doar un glas. El Şi-a vestit legământul Său pe care v-a poruncit să-l păziţi, cele zece porunci; şi le-a scris pe două table din piatră.”

à Deuteronom 4:33 “A fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, şi să fi rămas viu? ... Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu în afară de El. Din cer, te-a făcut să auzi glasul Lui, ca să te înveţe; şi, pe pământ, te-a făcut să vezi focul Lui cel mare, şi ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului.”

à Deuteronom 5:26 “Cine este, în adevăr, omul acela, care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului, şi totuşi să fi rămas viu?”

à Deuteronom 27:10 “Să asculţi de glasul Domnului, Dumnezeului tău, şi să împlineşti poruncile şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi.”

 

· Acum, să le comparăm cu textele din Isaia 30:

 

Isaia 30:21 “Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!” Când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.”

à Isaia 30:30 “Şi Domnul va face să răsune glasul Lui măreţ, Îşi va arăta braţul gata să lovească, în mânia Lui aprinsă, în mijlocul flacării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii şi pietrelor de grindină.”

 

· După toate aceste texte, concluzia este evindentă: glasul este al Domnului, iar el ne poate vorbi direct (cazul muntelui Sinai) sau prin intermediul unui slujitor al Lui (cazul lui Moise).

· Desigur, sunt multe alte “glasuri” care ar vrea să le urmăm. De aceea, suntem avertizaţi să nu le dăm ascultare (Deuteronom 13), dimpotrivă, să le respingem.

· Aşadar, acestea sunt învăţăturile Vechilui Testament. Dar ce are de spus Noul Testament?

· Iată ce am găsit:

à Matei 3:17 “Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

à Matei 17:5 “Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”

à Ioan 12:27 “Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?... Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?... Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer, s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit,    şi-L voi mai proslăvi!” Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.

à Ioan 10:1 „Adevărat, adevărat, vă spun că, cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tîlhar. Dar cine intră pe uşă, este păstorul oilor. Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” ...16 “Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.” ...27 “Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.”

à Ioan 18:37 „Atunci un Împărat tot eşti!” I-a zis Pilat. „Da” a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”

à Fapte 22:6 “Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pela amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. Am căzut la pământ, şi am auzit un glas, care-mi zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” „Cine eşti, Doamne?” am răspuns eu. Şi El mi-a zis: „Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti.” Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, şi s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.

 · Bineînţeles, cei care n-au prejudecâţi, pot observa uşor că “glasul” din toate aceste texte este fie al Tatălui fie al Fiului! Niciodată însă nu este glasul Duhului Sfânt.

· De ce? Explicaţia este cât se poate de simplă: fiindcă Tatăl şi Fiul au un glas în timp ce Duhul Sfânt nu are propriul lui glas.

· De fapt, Duhul Sfânt este chiar “glasul” Tatălui sau al Fiului, este modul în care se “exprimă” Tatăl şi Fiul, este modul de comunicare cu noi, este modul Lor de manifestare.

· Prin urmare, ori de câte ori doresc, atât Tatăl cât şi Fiul ne pot vorbi direct, fără intermediar. Acest lucru este uşor de înţeles şi n-ar trebui să ne creeze probeme de înţelegere.

· În schimb, atunci când Tatăl sau Fiul doresc să ne vorbescă prin intermediul oricărei alte metode (viziune, vis etc) vorbirea este definită generic ca fiind “de la Duhul Sfânt”.

· În felul acesta, putem face o distincţie între comunicarea directă şi cea  indirectă, prima fiind clară şi uşor de înţeles, iar cea de-a doua, mai complexă (fiind însăşi manifestarea naturii divine) este imposibil de explicat de către nişte fiinţe mărginite.

· Dar să observăm un text din epistola.către Evrei:

 à Evrei 3:7 “De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie....”

 · Iată că Duhul Sfânt “zice” ceva! Deci dacă Duhul Sfânt zice ceva, nu este aceasta o dovadă clară că noi trebuie să ascultăm “glasul” Duhului Sfânt?

· Să verificăm şi această idee. Ce “zice” Duhul Sfânt? “Astăzi, dacă auziţi glasul Lui”!...

· Despre a-L cui “glas” vorbeşte aici Duhul Sfânt? Cine este Cel al cărui “glas” trebuie să-L auzim astăzi, dacă vrem să avem parte de mântuire?

· Este acest glas “glasul” Duhului Sfânt? Dacă da, atunci cum se face că însuşi Duhul Sfânt ne cere să auzim un alt “glas”, adică “glasul Lui”?

· Cine este Cel a cărui glas trebuie să-L auzim? Cine este Cel care ne conduce în tot adevărul?

· Răspunsul se găseşte încă la începutul epistolei către Evrei:

 à Evrei 1:1 “După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.”

 · Cine este Cel care vorbeşte? Dumnezeu. Ne-a vorbit Dumezeu direct? Nu, ci ne-a vorbit prin prooroci, iar la sfârşitul acestor zile, prin Fiul Său, Isus Hristos.

· Observaţi că nu ni se spune că Dumnezeu ne-a vorbit “prin Duhul Sfânt”, ca şi cum ar fi vorba despre o altă persoană, aşa cum se vorbeşte despre Fiul Său, de exemplu!

· Al Cui “glas” trebuie deci să-L auzim? Glasul lui Dumnezeu! Dar El ne-a vorbit prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru.

· Cum putem “auzi” glasul lui Isus? Şi cum putem fi siguri că “glasul” pe care îl auzim este într-adevăr al lui Isus şi nu al altcuiva?

· Răspunsul este următorul: orice “glas” pe care îl auzim, fie al unui om fie al unui înger, care nu vorbeşte în conformitate cu Scripturile, nu este “glasul” lui Isus ci al vrăjmaşului!

· În felul acesta l-a înfruntat şi Isus pe diavol, vă amintiţi?...

· De aceea este atât de important să cunoaştem individual Scripturile şi să nu ne amăgim cu gândul că “au alţii grijă ”...!

 

 Duminică - Duhul Sfânt în timpul sfârşitului

 Atunci Domnul Hristos a confirmat şi întărit lucrarea bisericii Sale nou-întemeiate, printr-o putere supranaturală, cu ajutorul căreia să pornească în împlinirea misiunii ei de a evangheliza lumea.

 · Perfect adevărat! Dacă această declaraţie adevărată n-ar fi amestecată cu altele complet contradictorii, ce bine ar fi!

 

 Luni - Cincizecimea şi timpul sfârşitului

 · Oricât de multe argumente pro şi contra se vor aduce pentru elucidarea acestui subiect, până la urmă argumentul final va veni de la Dumnezeu.

· El însuşi va face o distincţie clară între cei ce i se închină “în duh şi adevăr” şi cei ce au ales să creadă o minciună!

· Iar atunci când Dumnezeu va lucra, conducătorii bisericilor nu vor mai avea nici o putere asupra celor sinceri cu ei înşişi.

· Teama de “cenzură” şi “excludere” din biserică vor fi biruite de curajul care izvorăşte din cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său!

· Ellen White, Faptele apostolilor, pag. 55: “Revărsarea Duhului Sfânt în zilele apostolilor a fost începutul ploii timpurii şi rezultatele ei au fost minunate. La sfârşitul timpului, Duhul Sfânt trebuie să fie prezent în adevărata biserică.”

 Marţi - Ploaia târzie

 Cum subliniază acest text (Iacov 5:7) totala noastră dependenţă de o sursă din afara noastră, pentru a primi putere spirituală?

 · “Sursa” puterii noastre spirituale este Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său, Isus Hristos!

· Apostolul Pavel spune în Filipeni 4:13 “Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.”

· Isus ne dă duh din duhul Lui, putere din puterea Lui, viaţă din viaţa Lui!

· Tot El le-a dat Duh Sfânt şi ucenicilor:

à Ioan 20:22 “După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!”...

· Dar acest Duh Sfânt este “făgăduinţa Tatălui”, deci vine de la Tatăl ca un dar acordat Fiului:

à Fapte 2:33 “Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.”

· Mai mult, Dumnezeu Tatăl l-a întărit chiar şi pe Isus Hristos cât timp a fost printre noi:

à Fapte 10:38 “...cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.”

· Apostolii au ştiut bine Cine este “sursa” puterii lor spirituale şi ne-o indică şi nouă:

· 1 Petru 5:10 “Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.”

· Căutaţi singuri în Scripturi şi veţi vedea că “sursa” puterii noastre este Dumnezeu.

· În concluzie, Duhul Sfânt nu este “sursa” ci este “puterea” însăşi pe care ne-o dă “Sursa”!

 

Miercuri - Înviorarea

 La care trei mari evenimente din timpul sfârşitului se referă Petru în textul de mai sus?

 · Primul mare eveniment aşteptat de biserică este ... revărsarea Duhului Sfânt!

· Dacă Duhul Sfânt este o persoană care este deja aici şi conduce biserica, ce urmează să se întâmple? Să primim o “măsură” mai mare din această persoană?

· Este Duhul Sfânt o persoană “gata să Se reverse asupra noastră”? (vezi “schiţa studiului” ediţia de instructori). Unde aţi mai citit aşa ceva?

· Oricât aţi căuta, nu veţi găsi o asemenea învăţătură nici în Scriptură nici în Spiritul Profetic!

· Duhul Sfânt este puterea de viaţă spirituală care vine de la Dumnezeu. Iar El ne va da această putere spirituală în măsura în care vom fi pregătiţi s-o primim!

· Cum ne putem pregăti? La fel cum s-au pregătit şi ucenicii.

· Ei s-au pus la dispoziţia lui Dumnezeu din toată inima şi au căutat să asculte mai mult de Dumnezeu decât de oameni! Credeţi că este prea mult?...

  Joi - Marea strigare

 Întreaga lume trebuie să cunoască adevărul despre Domnul Isus, aşa cum este prezentat în solia celor trei îngeri din Apocalipsa 14, în contrast cu falsele învăţături ale Babilonului, care conduc la primirea semnului fiarei. Şi, lucru destul de simplu de observat, cine alţii decât adventiştii de ziua a şaptea predică această solie deosebită?

 · Din păcate, această declaraţie este pură demagogie...

· De ce? Fiindcă “adevărul despre Domnul Isus” aşa cum îl prezintă astăzi biserica este cât se poate de asemănător cu acela al celorlalte biserici din Babilon...

· Credeţi că această afirmaţie este prea “severă”? Vă asigur că nu este deloc severă!

· Diferenţa dintre “adevărul despre Domnul Isus” pe care îl predicăm noi acum şi “adevărul despre Isus” aşa cum a fost el predicat de adventişti la început este uriaşă! Dar cine mai poate “vedea” această diferenţă acum? Cine mai poate “auzi” astăzi ce s-a predicat în 1888 la Minneapolis, spre exemplu? 

· Din fericire, Dumnezeu nu ne-a lăsat în necunoştinţă şi putem “auzi” dacă vrem! Iată care era “adevărul despre Domnul Isus” rostit de E.J. Waggoner, solul lui Dumnezeu recunoscut chiar şi de Ellen White:

   “Scripturile declară că Hristos este “singurul Fiu născut din Dumnezeu”. El este născut, nu creat. Nu are nici un rost să ne întrebăm cum a fost născut, pentru că, nici dacă ni s-ar spune, minţile noastre nu ar putea pricepe. Profetul Mica ne spune tot ceea ce putem şti despre acest lucru, în următoarele cuvinte: “Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între miile lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel care va stăpâni în Israel şi a cărui obârşie este din timpuri străvechi, din zilele veşniciei” (Mica 5:2). A fost un timp când Hristos a provenit şi a apărut din Dumnezeu, din sânul Tatălui (Ioan 8:42; 1:18). Dar aceasta s-a petrecut într-un timp atât de îndepărtat, în veşnicii, încât pentru o inteligenţă limitată este practic fără început.

  Astfel, adevărul este că Hristos este un Fiu născut şi nu creat. El a moştenit un Nume mai minunat decât al îngerilor. El este “Fiu peste casa Lui” (Evrei 1:4; 3:6). Şi, de vreme ce este singurul Fiu născut din Dumnezeu, El este chiar esenţa şi natura lui Dumnezeu şi posedă prin naştere toate atributele divine, pentru că Tatălui I-a făcut plăcere ca Fiul Său să fie “reprezentarea exactă a Fiinţei Lui, strălucirea slavei sale (Evrei 1:3) şi să fie umplut cu plinătatea Dumnezeirii (Coloseni 2:9). Astfel, El are “viaţa în Sine Însuşi”. El posedă nemurirea în dreptul său şi o poate oferi şi altora....”

 · Acesta a fost “adevărul în Isus Hristos” aşa cum a fost vestit în 1888 la Minneapolis! Iar adventiştii susţin cu glas tare că acolo s-a prezentat corect “solia” lui Dumnezeu!

· Cu toate acestea, dacă veţi avea “nechibzuinţa” să vorbiţi într-o biserică adventistă despre “naşterea” lui Isus aşa cum este prezentată mai sus, veţi simţi “dragostea” fraţilor!...

· Dacă vi se va întâmpla aşa ceva, mângâiaţi-vă cu cuvintele lui Isus din Luca12:8:

  “Eu vă spun: pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu; dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.”

· Doamne Isuse, dă-ne putere să Te mărturisim înaintea oamenilor!...