Studiul 3

Ideile luate din studiul biblic sunt scrise cu roşu

 

Textul de memorizat – Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” Luca 1:35.

·Duminică   naşterea miraculoasă

“În decursul istoriei bisericii, oamenii au venit mereu cu tot felul de explicaţii pentru a argumenta că naşterea lui Isus a avut loc într-un alt mod decât afirmă Scriptura”

· Într-adevăr, aşa s-a întâmplat în trecut şi aşa se întâmplă şi astăzi! De aceea noi nu trebuie să ne lăsăm “învăţaţi” de cei care nu-şi pot susţine doctrinele cu un “aşa zice Domnul” clar şi convingător!

· Cea mai bună modalitate de a-i ţine pe oameni în întuneric spiritual este aceea de a le cere să creadă fără să pună întrebări şi fără să cerceteze Scripturile, ca nu cumva să se rătăcească.

· Aşa au procedat catolicii sute de ani. În final, le-au luat oamenilor şi Bibliile, ca să-i ferească de rătăcire...

· Dar Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său ca noi să-l cercetăm!

· Aşadar, indiferent cât de “deranjaţi” se arată teologii de întrebările noastre legitime, ei n-au nici un drept să ne impună nişte dogme care nu pot fi susţinute cu Scriptura!

“De aceea a fost nevoie ca Isus să fie zămislist în pântecele Mariei de către Duhul Sfânt”. “...Duhul Sfânt - una dintre Persoanele Dumnezeirii...”

Iată câteva întrebări pentru teologii trinitarieni:

· Dacă la zămislirea lui Isus au fost implicate “celelalte două persoane” ale Trinităţii, înseamnă că Isus nu are un singur Tată, nu-i aşa?

· Dacă Duhul Sfânt, “una dintre persoanele Dumnezeirii”, l-a zămislist pe Isus, atunci Duhul Sfânt este Tatăl lui Isus. În acest caz, de ce Isus îl numeşte Tată pe Tatăl şi nu pe Duhul Sfânt?

· Iar dacă cei doi sunt Una, de ce se mai vorbeşte despre “două persoane” în loc de Una?

· În fine, când şi-a primit Isus “rolul” de Fiu? Când s-a născut din fecioara Maria? La botez? La înviere? Sau înainte de naşterea din fecioară?

· Având în vedere faptul că Isus Hristos este “una dintre cele trei persoane” ale Trinităţii, fiind implicat personal în propria Sa întrupare din fecioara Maria, putem considera că, într-o oarecare măsură, îşi este propriul său Tată?

Fiul lui Dumnezeu - sens metaforic sau sens literal?

· În primul rând, să reţinem ce spune profeţia despre Cel care urma să se nască:

· Mica 5:2 “Şi tu, Betleeme Efrata, cu toate că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obîrşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei”.

· Aşadar, Cel ce urma să se nască, are obârşie, adică are un început al zilelor, un început care se pierde în “zilele veşniciei”, fiind practic atât de îndepărtat pentru noi încât chiar dacă ni s-ar spune “data” exactă a “obârşiei” Sale, tot nu ne-ar ajuta.

· Totuşi, dacă ni s-a spus că are obârşie, însemnă că nu este fără de obârşie!

· Mai mult, Dumnezeu ne-a descoperit dinainte Cine este Cel făgăduit în Isaia 9:6:

· “Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii”. Aşadar, ni s-a dat un Fiu! Iar Isus însuşi ne spune ce Fiu ne-a fost dat:

· Ioan 3:16 “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”.

· Iar Ioan, apostolul iubit, ne confirmă sensul literal al declaraţiei lui Isus:

· 1 Ioan 4:9 “Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.”

· Deci, când Dumnezeu l-a trimis în lume pe Isus, acesta era deja Fiul Său!

· Atunci când L-a dat pentru noi, Dumnezeu avea un Fiu!

· Despre relaţia dintre Dumnezeu şi Fiul Său, scrie şi apostolul Pavel în Evrei:

· “După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care  L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte, ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor. Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut?” Şi iarăşi: „Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?” Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi-născut, zice: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” Şi despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”; pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate: Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decât pe tovarăşii Tăi.” Evrei 1:1

· Coloseni 1:15 “El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea”.

· Unora le este teamă să creadă că Isus Hristos este Fiul literal al lui Dumezeu, fiindcă vor fi numiţi eretici de “lumea creştină” trinitariană...

· Dar aşa a fost în toate timpurile: în zilele Mântuitorului, iudeii se temeau să-L mărturisească deschis pe Isus de teama fariseilor şi cărturarilor, care nu credeau în El!

· Ce păcat! De teama oamenilor, au întors spatele Fiului lui Dumnezeu, venit din cer pentru a ne elibera atât de teama de oameni cât şi de teama morţii.

· Cu toate că fariseii se lăudau cu cunoaşterea scrupuloasă a Legii şi Proorocilor, iar oamenii priveau la ei ca la nişte “călăuze” spirituale, Isus îi confruntă cu Scripturile şi le arată igonranţa în care se complăceau spre paguba lor:

· Matei 22:41 “Pe când erau strânşi la un loc Fariseii, Isus i-a întrebat: “Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David” I-au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice: „Domnul a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale? Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?”

· Aşadar, Isus le adresează fariseilor o întrebare cât se poate de logică, aşa cum sunt şi cele de la începutul acestor rânduri: al cui fiu este Hristosul? Dacă este fiul lui David, cum se explică declaraţia lui David, când îl numeşte Domn?

· Nu rămâne decât un singur răspuns corect, pe care însă fariseii nu doreau în ruptul capului să-l accepte: Hristosul este Fiul lui Dumnezeu, în sens literal! Acesta este sensul declaraţiei pe care a făcut-o chiar Isus în faţa Sinedriului, sub jurmământ:

· Matei 26:63 “Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” „Da” i-a răspuns Isus „Sunt! „Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.”

· Dar teologilor noştri le place să susţină că Isus este Fiu în sens metaforic...

· Să mă iertaţi, dar în acest caz, Isus i-a indus în eroare pe cei din Sinedriu, care ar trebui consideraţi nevinovaţi! Dacă Isus vorbea “metaforic”, iar ei au luat spusele lui în sens  literal, sărmanii oameni ar trebui iertaţi, fiindcă au lucrat în necunoştinţă de cauză...

Dumnezeu Tatăl - sens metaforic sau sens literal?

· Aşadar, Isus este Fiul lui Dumnezeu. Acum se ridică întrebarea: cine este Tatăl Său?

· Studiul vorbeşte despre Duhul Sfânt ca despre o persoană distinctă de Cel Prea Înalt, considerându-le două persoane egale. În comentariul din introducere se spune:

“Infinita înţelepciune a Duhului Sfânt, atotputernicia Sa şi deplina armonie cu planul divin i-au dat autoritatea de a lucra pentru răscumpărarea noastră ca un partener egal cu Tată şi cu Fiul”

· Acum, să-i verificăm cu Bibia pe cei care fac astfel de “comentarii”. Iată ce găsim:

· Luca 10:21-22 “În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului; Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.”Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi NIMENI nu ştie cine este Fiul, în afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.”

· Atenţie, în acest text sunt amintite toate “cele trei persoane” ale “Trinităţii”.

· Întrebare: dacă Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt “parteneri” egali, de ce Isus spune că “NIMENI” în afară de Fiul nu ştie cine este Tatăl? Şi de ce NIMENI nu ştie cine este Tatăl afară de Fiul?

· De ce nu recunoaşte Isus în mod deschis că El şi Tatăl mai au un “partener” egal, care îi cunoaşte pe deplin?

· Din moment ce “nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu” - iar teologii trinitarieni spun că Duhul lui Dumnezeu este o persoană aparte de Tatăl şi Fiul, un “partener” egal cu Ei, de ce Isus vorbeşte în felul acesta, desconsiderându-l pe cel de-al treilea “partener”?

· Matei 23:9 “Şi „Tată” să nu numiţi pe NIMENI pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. Să nu vă numiţi „Dascăli”; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul”.

· Din nou Isus ne prezintă doar două Fiinţe: pe Tatăl din ceruri şi pe Hristos. Nimic despre “rolul” celui de-al treilea “partener”.

· Dar studiul ne cere să credem că mai este o persoană, în afara Tatălui şi a Fiului Său, care este “implicată” în răscumpărarea noastră. Să citim din nou în Bibie:

· Marcu 10:18 „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.

· Ioan 1:18 “Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

· Ioan 6:44 “Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

· Ioan 6:65 “Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

· Ioan 14:6 “Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.

· În textele de mai sus nu se aminteşte nimic despre al treilea “partener”! Isus nu ne vorbeşte decât despre El şi Tatăl Lui!

· Acelaşi lucru îl face şi Ellen White în cartea Hristos Lumina Lumii, pagina 15:

· “Pământul s-a întunecat din cauza înţelegerii greşite a caracterului lui Dumnezeu. Pentru ca umbrele acestea întunecoase să poată fi luminate, pentru ca lumea să poată fi adusă înapoi la Dumnezeu, puterea înşelătoare a lui Satana trebuia să fie sfărâmată. Acest lucru nu trebuia să se facă prin forţă. Exercitarea forţei este contrară principiilor de guvernământ ale lui Dumnezeu; El doreşte numai o slujire din iubire, şi iubirea nu poate fi impusă; ea nu poate fi câştigată prin forţă sau autoritate. Numai prin iubire se trezeşte iubirea. A-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a-L iubi; caracterul Său trebuie să fie manifestat în contrast cu caracterul lui Satana. Această lucrare o putea face numai o singură Fiinţă din tot universul. Numai Acela care cunoştea înălţimea şi adâncimea iubirii lui Dumnezeu o putea face cunoscută. Peste noaptea întunecată a lumii trebuia să răsară "Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui" (Mal. 4,2).

· Tot Ellen White spune şi în Tragedia Viacurilor, pag. 430 (ediţia 2002)

· “Înainte de apariţia păcatului, în întregul univers era pace şi bucurie. Totul era în armonie desăvârşită cu voinţa Creatorului. Iubirea faţă de Dumnezeu era supremă, iar iubirea omului faţă de om era nepărtinitoare. Hristos, Cuvântul, singurul născut al lui Dumnezeu, era una cu Tatăl cel veşnic - una în natură, în caracter şi în scop - singura Fiinţă din tot Universul care putea intra în sfaturile şi în planurile lui Dumnezeu. Prin Hristos, Tatăl a realizat cererea tuturor fiinţelor cereşti. "Prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri; fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie stăpâniri" (Colos. 1,16) şi tot cerul dădea ascultare lui Hristos în aceeaşi măsură ca şi Tatălui”.

· Aşadar, din cele de mai sus devine evident că Dumnezeu este Unul singur, iar Isus Hristos este Fiul Lui! Cei care ne învaţă altfel vorbesc pe lângă Scripturi...

Cum rămâne însă cu Duhul Sfânt?

· Răspunsul îl găsim tot în Biblie:

· Luca 11:13 “Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”

· Aşadar, Tatăl ne va da Duhul Sfânt! Pentru ce?

· Luca 12:11”Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor, şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi, cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi; căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”

· Matei 10:19 “Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi”.

· Aşadar, Duhul Sfânt este Duhul Tatălui nostru Cel din ceruri!

· El se manifestă prin Duhul Său; de aceea, atunci când ne este promis Duhul Sfânt, ne este promis ajutorul Său, mângâierea Sa, prezenţa Sa, puterea Sa.

· Cu alte cuvinte, Dumnezeu se va manifesta în noi şi prin noi într-un mod care depăşeşte capacitatea noastră de înţelegere. Dar putem fi siguri că o va face!

· Aşa că nu trebuie să ne îngrijorăm atunci când ne simţim “nepregătiţi” să vorbim altora despre credinţa care este în noi, sau atunci când, din credincioşie faţă de Fiul Său preaiubit, ajungem în situaţii grele, care ne depăşesc.

· Căci El Însuşi ne va fi “Ajutorul”, “Mângâietorul”, “Călăuzitorul” de care avem nevoie în orice împrejurare! De aceea Isus ne-a spus să ne rugăm Tatălui pentru Duhul Sfânt.

· Dar dacă Duhul Sfânt este o persoană identică cu Tatăl, de ce să nu ne rugăm direct Duhului?

· Matei 6:6 “Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti...; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi”.

· Luca 11:13 “Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”

Luni - uns de Duhul Sfânt

Studiul spune: “Faptul că Hristos a renunţat la puterile Sale divine şi S-a aşezat de bunăvoie într-o totală dependenţă de celelalte două Persoane ale Dumnezeirii, pentru ca acestea să-i conducă misiunea”. ...

· Am vrea să-i putem crede pe autorii acestor studii, dar Scriptura spune altceva:

· Fapte 4:26 “Împăraţii pământului s-au răsculat, şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.”

· Fapte 4:27 “În adevăr, împotriva Robului Tău celui Sfânt, Isus pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile...”.

· Fapte 10:38 “...cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El”.

· Evrei 1:9 “Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns...”.

· Aşadar, Isus a fost uns “cu” Duhul Sfânt, nu “de” Duhul Sfânt! Iar Cel care i-a făcut “ungerea” a fost Dumnezeu, Tatăl Său!

· Marţi - Călăuzit de Duhul

· Teologia care ni se prezintă este susţinută cu scrierile lui Abraham Kuyper, considerat părintele teologiei neo-calviniste, în timp ce sunt lepădate atât de uşor declaraţiile explicite ale Bibliei şi ale Spiritului Profetic, ca să nu mai amintim şi de poziţia tranşant non-trinitariană a pionierilor Bisericii adventiste!

· Miercuri - o lucrare condusă de Duhul Sfânt

Studiul spune “Pe tot parcursul lucrării Sale pământeşti, Isus a depins de puterea Duhului Sfânt pentru a face minuni”.

· Este adevărat că pe tot parcursul vieţii Sale pământeşti, Isus a depins de Cineva şi s-a făcut ascultător faţă de Cineva. Dar Cine este Acesta? Domnul Isus ştie cel mai bine:

· Ioan 8:29 “Cel ce M-a trimis, este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.”

· Ioan 12:49 “Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc”.

· Matei 26:53 “Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” etc.

· Aşadar, Isus îl recunoaşte pe Tatăl ca fiind Cel de care depinde în toate privinţele. Tatăl şi-a revărsat Duhul Său cel Sfânt asupra Fiului Său:

· Ioan 3:34 “Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură”.

· Deci Tatăl i-a dat şi Duhul Sfânt. Acum, observaţi cum îl numeşte Isus pe Duhul lui Dumnezeu, prin care făcea minunile Sale:

· Luca 11:20. “Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi”. Comparaţi cu: Matei 12:28 “Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi”.

· Dacă Isus Hristos a numit Duhul lui Dumnezeu “degetul lui Dumnezeu”, de ce noi să-l considerăm o persoană egală cu Dumnezeu? Degetul oricărei fiinţe nu poate fi considerat fiinţa însăşi, nu-i aşa?

                                                                                                        continuare