Studiul 7

Ideile din studiul biblic sunt scrise cu roşu

 Sabat - Darurile Duhului Sfânt

 Textul de memorizat – “Sunt diferite daruri, dar este acelaşi Duh”. (1 Cor. 12:4).

 Noul Testament prezintă darurile spirituale ca pe o binecuvântare venită din partea Domnului Hristos şi împărţită oamenilor de Duhul Sfânt.

 · Desigur, autorii studiului consideră că Domnul Hristos şi Duhul Sfânt sunt două Persoane distincte ale Trinităţii. Ca urmare, Cea de-a doua Persoană dă binecuvântări spirituale prin intermediul celei de-a Treia Persoane a Trinităţii.

· Întrebări pentru teologii trinitarieni:

· Ce-a de-a doua Persoană nu putea “împărţi” direct şi personal binecuvântările spirituale, ci numai prin intermediul altei Persoane? Ea nu este o Persoană Atotputernică?

· Cea de-a treia Persoană nu putea “oferi” propriile daruri spirituale, ci doar cele “venite din partea” Celei de-a doua Persoane? Ea nu este o Persoană Atotştiutoare şi Atotputernică?

· Ce “rol” are în această privinţă prima Persoană a Trinităţii?

 Aceste daruri ale harului (charismata) sunt prezentate în special în trei pasaje: Romani 12:4-8; 1 Corinteni cap. 12-14 şi Efeseni 4:7-13... Aceste daruri i-au fost făgăduite bisericii atunci când Isus S-a înălţat la cer (Efes. 4:8-11).

 · Deoarece toate cele trei epistole menţionate sunt scrise de apostolul Pavel, putem trage concluzia că doctrina despre darurile Duhului Sfânt se găseşte doar în epitolele lui? Restul Scripturii n-are nimic de spus în această privinţă?

· Dar pentru a fi pe placul autorilor studiului, vom cerceta şi noi doar pasajele indicate, deşi în Scripturi găsim multe exemple edificatoare referitoare la darurile spirituale, prin care Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni să facă lucrări deosebite. Vechiul Testament abundă în asemenea exemple. Cu toate acestea, nimeni n-a crezut în Trinitate!

· Aşadar, ce ne spune apostolul Pavel în capitolele menţionate de studiu?

1. Nu dorea să fim în necunoştinţă în ce priveşte darurile duhovniceşti.

2. Nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.

3. Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh (urmează enumerarea darurilor).

4. Toate aceste lucruri le face acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.

5. După cum trupul este unul şi are multe mădulare... tot aşa este şi Hristos.

6. Toţi am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup.

7. Toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.

8. Noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos.

9. Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat.

10. Unirea Duhului trebuie păstrată.

11. Este un singur trup, un singur Duh.

12. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu nu trebuie întristat.

· Acestea sunt ideile principale pe care apostolul Pavel le prezintă în textele menţionate.

· Acum, să încercăm o ordonare a tuturor acestor idei, pentru a obţine tabloul complet:

1. Hristos are un trup, format din mai multe mădulare.

2. Mădularele sunt toţi cei care cred că “Isus este Domnul”!

3. Acest trup are un Duh, care dă viaţă, care animă trupul lui Hristos.

4. Duhul acesta poate fi întristat prin felul în care ne purtăm unii cu alţii.

5. Duhul acesta ne dă locul spiritual cel mai potrivit “în trup”, împreună cu darul necesar împlinirii sarcinilor spirituale care ne sunt încredinţate.

· Ei bine, după toate acestea, se ridică întrebarea: putem şti Cine este acest Duh?

· Da, putem şti! De la cine? De la teologi? Nu, ci de la apostolul Pavel. El le spune celor din Corint că “Domnul este Duhul”. Vezi 2 Cor.3:17.

· Acum se ridică întrebarea: cine este Domnul acesta? Fiindcă în lume sunt mulţi domni...

· Este adevărat că în lume sunt mai mulţi domni, dar în vocabularul apostolului Pavel există un singur Domn!

· Iată ce spune Pavel “Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei” fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt într-adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”), totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi. 1 Cor. 8:6.

· Aşadar, Duhul despre care este vorba, este Duhul lui Hristos! De aceea tot Pavel spune cât se poate de clar: “dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui”. Romani 8:9. “Pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui”. Efes. 5:30.

 Duminică - Biserica, asemenea unui corp omenesc

 · Atenţie: doctrina Trinităţii desfiinţează total această comparaţie prin faptul că în mod normal nimeni nu are un corp omenesc în care să coexiste două persoane distincte!

· Este adevărat că sunt excepţii de la regulă, în care fie corpul are malformaţii fie persoana are tulburări de personalitate, dar credem că nu aşa ceva avea în vedere apostolul Pavel!

· În mod normal, orice persoană are un trup, un duh, o personalitate, o identitate.

· Iar în Isus Hristos se regăsesc toate acestea, fără a mai fi nevoie de o altă Persoană care să le completeze!

 Prin botez, ne-am alăturat unei biserici locale.

 · Interesant că Scriptura nu spune nicăieri aşa ceva! Nicăieri nu ni se spune că botezul are vreo relevanţă în relaţia cu biserica locală sau mondială. Dimpotrivă, Scriptura spune că botezul are legătură cu Hristos şi numai cu El!

· “Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. (Rom 6:3-4).

· “Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos”. Galat. 3:27

· Atunci de unde vine această idee a legării de biserică prin botez? Simplu: din nevoia de a-i “lega” pe cei credincioşi de conducătorii lor, în detrimentul legării de Hristos!

·  Aşa procedează biserica catolică de sute de ani, pe temeiul raţionamentului că odată devenit membru al “trupului” lui Hristos, trebuie să te spui deciziilor conducătorilor bisericii. Aceasta este însăşi esenţa catolicismului.

· Totuşi, Scriptura ne oferă suficiente mărturii care susţin exact contrariul: noi trebuie să ne legăm de Hristos şi să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni, mai ales atunci când conducătorii ne cer să credem sau să facem altceva decât ne spune El!

· Dacă Petru şi Pavel sau ceilalţi apostoli s-ar fi “legat” mai mult de Biserică decât de Isus Hristos, atunci ar fi evitat cu orice preţ confruntarea deschisă cu “fraţii”, de teamă să nu piardă “susţinerea lor”, “voturile lor”.

· Iar de aici începe politic bisericească!

· În fine, fiecare este liber să se “lege” de cine vrea. Noi am decis să ne legăm doar de Hristos. Şi suntem convinşi că “în Hristos” chiar şi confruntările sunt o binecuvântare!

 Luni - Înţelepciune şi cunoştinţă

 Este trist, dar adevărat că, în decursul istoriei, unii dintre cei mai “mari” cercetători ai Bibliei nu au crezut adevărurile Bibliei.

 · La fel de trist este că tot aşa stau lucrurile şi astăzi!

 Poate că au fost experţi renumiţi în limbile antice şi cunoscători neîntrecuţi ai istoriei biblice, dar înţelepciunea spirituală şi cunoştinţa despre Dumnezeu, pe care le descoperim în aceste texte, le-au fost cu totul necunoscute.

 · Ei bine, vă puteţi imagina foarte uşor ce se întâmplă când asemenea “experţi” ajung să fie consideraţi “călăuze” spirituale pentru mulţimi de oameni.

· De asemenea, vă puteţi imagina uşor ce li se întâmplă celor ce se încumetă să-i contrazică!...

 Marţi - Minuni şi vindecări

 · În studiu se prezintă un citat din cartea Tragedia Veacurilor, care, prin “forfecare” se termină exact unde n-ar trebui, fiindcă lasă o impresie cu totul contrară celei dorite de autoare.

· De aceea, vă recomandăm să citiţi întregul pasaj, în care ni se spune că acum este timpul discuţiilor şi dezbaterilor cu “argumente” pro şi contra Trinitate, fiindcă atunci când vor începe să se întâmple evenimentele descrise, nu va mai fi timp de ele. Iar cei care acum nu-şi verifică bine temelia pe care îşi aşează “construcţia”, vor fi surprinşi de evenimente.

 “Slujitorii lui Dumnezeu, cu feţele luminate, şi strălucind de consacrare sfântă, se vor grăbi, din loc în loc, pentru a vesti solia din cer. Prin mii de glasuri, pe tot pământul, va fi dată avertizarea. Se vor face minuni, bolnavii vor fi vindecaţi şi semne şi minuni îi vor însoţi pe credincioşi. Satana va lucra cu minuni mincinoase, făcând să coboare chiar şi foc din cer înaintea oamenilor (Apoc. 13,13). În felul acesta, locuitorii pământului vor fi aduşi să ia o hotărâre.

Solia va fi dusă nu atât prin argumente, cât prin convingerea profundă a Duhului lui Dumnezeu. Argumentele au fost prezentate. Sămânţa a fost semănată, iar acum va răsări şi va aduce roadă. Publicaţiile distribuite de lucrătorii misionari şi-au exercitat influenţa, dar, cu toate acestea, mulţi ale căror minţi au fost impresionate au fost împiedicaţi să înţeleagă pe deplin adevărul sau să-i dea ascultare. Acum razele de lumină pătrund pretutindeni, adevărul este văzut cu claritate, iar copiii cinstiţi ai lui Dumnezeu rup legăturile care i-au ţinut. Legăturile de familie, relaţiile cu biserica nu mai au putere să-i mai ţină. Adevărul le este mai preţios decât orice altceva. În ciuda unirii tuturor forţelor împotriva adevărului, un mare număr va lua poziţie de partea Domnului”.

 Miercuri - Prorocia şi conducerea

 Cu toate că lucrarea Evangheliei îi aparţine lui Dumnezeu, este nevoie de instrumente omeneşti care să o conducă, sau să o administreze, sub directa călăuzire a lui Dumnezeu.

 · Toţi am fost învăţaţi în felul acesta şi am fost fericiţi să ştim că avem mereu în fruntea noastră oameni care conduc sau administrează “sub directa călăuzire a lui Dumnezeu”.

· Însă ce să mai credem când conducătorii “ajunşi” la putere îi consideră greşiţi pe “foştii” conducători ai aceleiaşi Biserici?

· Ce să mai credem când însăşi cei care au pus bazele doctrinale ale acestei Biserici, cei despre care profetul recunoscut al Bisericii, Ellen White, a vorbit numai de bine, acum sunt consideraţi eretici de “noua generaţie” de conducători, blindaţi cu diplome teologice?

· Şi ce să mai credem când până şi la nivelul comunităţilor locale se dau “lovituri sub centură”, adesea doar cu scopul de a discredita lucrarea bună a unui “frate”?

· Unde este dovada că Biserica are darul conducerii “sub directa călăuzire a lui Dumnezeu”?

· Iar dacă cei de la conducere sunt tot oameni şi n-ar trebui să fim foarte exigenţi faţă de ei, de ce aceştia pretind ascultare şi supunere din partea celor “conduşi”, de parcă ar fi infailibili?

· Iar dacă toţi suntem supuşi greşelii, de ce nu privim spre Domnul Isus Hristos ca spre Singurul nostru Domn, căutând să-I plăcem Lui în toate lucrurile, conform luminii pe care o avem şi dorind să înţelegem tot mai mult voia Sa?

· De ce se simt ameninţaţi cei din conducerea actuală de către cei care nu sunt dispuşi să-şi plece genunchiul în faţa doctrinelor stabilite şi susţinute de ei, mai ales când se ştie bine că această Biserică a avut în trecut o poziţie doctrinară exact contrară?

· În final, cum putem şti când a avut această Biserică la conducerea ei oameni care au lucrat “sub directa călăuzire a lui Dumnezeu”?

 Joi - Vorbirea în limbi

 · Vă amintiţi de momentul în care a apărut bariera limbilor între oameni? La turnul Babel.

· Atunci, Dumnezeu a creat această “barieră” între oameni, pentru a le zădărnici planul măreţ.

· Dar în ziua Cincizecimii şi în timpul bisericii apostolice, tot El a dărmat această barieră pentru ca mesajul curat al Evangheliei să fie răspândit pe tot pământul.

· Ce legătură au toate acestea cu situaţia zilelor noastre? Iată ce credem noi: astăzi este nevoie de o nouă intervenţie divină pentru a avertiza lumea cu privire la  Babilonul spiritual.

· De aceea este dată şi făgăduinţa referitoare la “pogorârea îngerului” din Apocalipsa 18, pentru a se vesti cu putere mesajul “Ieşiţi din Babilon, poporul Meu”!