Canonul 16. Nici prezbiterii, nici diaconii nici alţii înrolaţi printre clerici, care, neavând temerea de Dumnezeu înaintea ochilor lor, nici preţuirea Canoanelor bisericeşti, se despart nepăsători de propria lor biserică, sub nici un motiv nu vor fi primiţi de o altă biserică, ci trebuie aplicate orice constrângeri pentru ca ei să fie retrimişi la propriile lor parohii; şi, dacă nu vor merge, vor trebui excluşi. Şi dacă cineva va îndrăzni ca pe furiş să ducă cu sine şi în propria Biserică să hirotonească un om care aparţine alteia, fără consimţământul episcopului său de drept, de la care s-a retreas cu toate că era pe lista clerului, această hirotonire va fi considerată nulă.

Canonul 17. Având în vedere că atâţia câţi s-au înrolat între clerici, din motive de zgârcenie şi dorinţă de câştig, au uitat Scriptura dumnezeiască unde se spune: “El    nu-şi dă banii cu dobândă” şi în împrumutul banilor cer o sutime din sumă ca dobândă, sfântul şi marele Sinod hotărăşte ca după acest decret oricine va fi găsit că primeşte dobândă, fie că face acest lucru prin tranzacţii secrete sau alte căi, fie că pretinde în întregime sau o jumătate, sau că foloseşte orice altă născocire de dragul unui câştig mârşav, el va trebui destituit din preoţie şi numele lui trebuie şters de pe listă.

Canonul 18. A ajuns la cunoştinţa sfântului şi marelui Sinod că, în anumite ţinuturi şi oraşe, diaconii oferă împărtăşania prezbiterilor, cu toate că nici canonul şi nici obiceiul nu permite ca cei care n-au dreptul să ofere Trupul lui Hristos celor ce au acest drept. Şi a fost cunoscut de asemenea faptul că anumiţi diaconi ating acum împărtăşania chiar înaintea episcopilor. De acum îninte aceste practice trebuie să înceteze cu desăvârşire, iar diaconii să rămână la locurile lor, ştiindu-se faptul că ei sunt ajutoarele episcopului şi inferiori prezbiterilor. Ei să-şi primească împărtăşania corespunzător cu rangul lor, după prezbiteri, şi fie episcopul fie prezbiterii să i le administreze. Mai mult, nici un diacon să nu stea între prezbiteri, fiindcă aceasta este contrar canonului şi regulilor. Şi dacă, după acest decret, vreunul refuză să asculte, să fie destituit din slujba de diacon.

Canonul 19. Cu privire la Paulianiţii care s-au refugiat la Biserica Catolică, s-a hotărât ca aceştia să fie rebotezaţi, şi dacă vreunul dintre ei care în trecut au fost număraţi printre preoţii lor este găsit fără vină şi fără reproş, aceştia să fie rebotezaţi şi ordinaţi de Episcopul Bisericii Catolice; dar dacă examinarea lui va descoperi că sunt nepotriviţi, ei trebuie destituiţi. La fel ca în cazul diaconilor lor, şi în general în cazul celor care au fost înrolaţi printre clerul lor, să se aibă în vedere aceleaşi reguli. Şi noi înţelegem prin diaconi pe cei care au avut obiceiul, dar care, din moment ce n-au avut parte de punerea mâinilor, trebuie să fie număraţi doar printre laici.

Canonul 20. Deoarece sunt anumite persoane care îngenunchiază în Ziua Domnului şi în zilele Cincizecimii, din acest motiv, cu intenţia ca toate lucrurile să se facă în mod uniform pretutindeni (în orice parohie), sfântul Sinod consideră de bine ca rugăciunea către Dumnezeu să fie făcută în picioare.