Studiul 10

Ideile din studiul biblic sunt scrise cu roşu

 Sabat - Viaţa prin Duhul Sfânt

 Textul de memorizat – “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă”. Ioan 6:63.

 ·  Argumentul forte al adventiştilor trinitarieni sunt “citatele” din scrierile lui Ellen White în care se face referire la “a treia Persoană a Dumnezeirii”.

· Să luăm aşadar în considerare citatul prezentat în studiul biblic:

 Duhul trebuia să fie dat ca o putere înnoitoare, căci, fără aceasta, jertfa lui Hristos n-ar fi folosit la nimic. (Aici începe inserţia în textul original: În decursul veacurilor, puterea răului se întărise, iar supunerea oamenilor faţă de această putere satanică era uluitoare. Păcatul nu putea să fie oprit şi înfrânt decât prin mijlocirea celei de a treia Persoane a Dumnezeirii, care urma să vină nu cu puterea schimbată, ci cu plinătatea puterii dumnezeieşti.) Doar Duhul face să aibă efect cele săvârşite de Mântuitorul lumii. Prin Duhul ajunge inima curată. Prin Duhul ajunge credinciosul părtaş de natură dumnezeiască. Hristos a dat Duhul Său (cu putere divină?) ca putere divină, pentru a birui toate înclinaţiile spre rău, moştenite şi cultivate, şi pentru a întipări caracterul Său în biserică.

 · Pentru început, să observăm greşeala de traducere care s-a făcut în studiu prin publicarea expresiei “cu putere divină”. Cei care au acces la o ediţie mai veche a cărţii Hristos Lumina Lumii vor găsi că expresia corectă este “ca putere divină”.

· Apoi, să ne întrebăm: ce Persoană a Dumnezeirii a venit “cu puterea schimbată”? Răspunsul este evident: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El S-a întrupat pentru a deveni asemenea nouă, iar pentru aceasta a trebuit să dezbrace natura Sa divină (vezi Filip. 2:6-9).

· Odată ce Şi-a sfârşit lucrarea de pe pământ şi S-a reîntors în ceruri, Isus Şi-a reîmbrăcat natura divină. Acum avea din nou “plinătatea puterii dumnezeieşti”.

· Una dintre caracteristicile naturii divine este omniprezenţa. Ce înseamnă aceasta? Capacitatea de a fi prezent simultan în mai multe locuri.

· Aşadar, Isus, Fiul lui Dumnezeu, se putea manifesta acum din nou în “plinătatea puterii dumnezeieşti”. De aceea El le-a spus ucenicilor:

Matei 28:20 “Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.”

· Mai mult, Scripturile ne spun că însuşi Domnul Isus întărea mărturia şi lucrarea ucenicilor prin semne şi minuni:

Marcu 16:19 “Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvântul prin semnele, care-l însoţeau. Amin.”

· Până aici lucrurile sunt clare şi uşor de înţeles. Cel care “a revenit” la ucenici era Hristos însuşi, prin Duhul Său.

· Atunci, ce este cu expresia “a treia Persoană a Dumnezeirii”?

· Desigur, teologii trinitarieni o prezintă ca pe o “dovadă” că Ellen White a crezut în trei Persoane divine, coegale şi coeterne.

· Logica aceasta este cât se poate de legitimă şi oricine are dreptul să recurgă la ea. Totuşi, pentru a fi siguri că aşa stau lucrurile, este bine să ne verificăm. Iar astăzi avem suficiente modalităţi de a ne verifica!

· Verificându-ne, nu ne dovedim necredincioşi? N-ar fi mai nobil să credem pur şi simplu tot ce ni se spune, fără să ne mai pierdem vremea cu verificatul?

· Scriptura ne răspunde: “Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată rîvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa”. Fapte 17:11.

· Aşadar, verificare este o calitate a celor nobili, a celor care au “o inimă aleasă”. În plus, ne ajută să “ştim ce credem” şi să primim Cuvântul cu toată râvna!

· În urma verificărilor, noi am găsit următoarele:

 1. Există multe nereguli în declaraţiile zis “trinitariene” atribuite lui Ellen White.

2. În totalitatea lor, scrierile lui Ellen White nu susţin doctrina trinităţii.

3. Cât timp a trăit Ellen White, biserica nu şi-a schimbat poziţia doctrinală ariană, fiindcă nimeni nu a considerat că acele declaraţii ar fi trinitariene.

4. Modificările de redactare survenite după moartea lui Ellen White au dat declaraţiilor ei un sens voit trinitarian.

 · Atunci cum să înţelegem această referire la Duhul Sfânt ca la “a treia persoană a Dumnezeirii” fără să devenim trinitarieni?

· Răspuns: aşa cum le-au înţeles adventiştii când le-au citit pentru prima dată. Ce credeau pe atunci adventiştii despre Duhul Sfânt? Iată declaraţia lor de credinţă:

I. Că există un singur Dumnezeu, o fiinţă spirituală, personală, creatorul tuturor lucrurilor, omnipotent, omniscient, etern, infinit în înţelepciune, sfinţenie, dreptate, bunătate, adevăr şi milă, neschimbător şi pretutindeni prezent prin reprezentantul Său, Duhul Sfânt. Ps. 139:7...

· Aşadar, ei credeau că Dumnezeu este prezent pretutindeni prin “reprezentantul Său, Duhul Sfânt”. Este acest “reprezentant” o Persoană coegală şi coeternă cu Tatăl şi cu Fiul, aşa cum susţin trinitarienii?

· Răspunsul ni-l dau tot adventiştii arieni:

 Întrebare:         În ce fel este Dumnezeu omniprezent?

Răspuns:           Prin reprezentantul Său, Duhul Său cel Sfânt. Psalm 139:7

Întrebare:         Ce este Duhul Sfânt?

Răspuns:           Orice încercare de a răspunde la această întrebare este aventurare pe un teren sfânt. Este ceva comun Tatălui şi Fiului: Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos. Este ceva care poate fi exprimat prin expresiile: “vărsat”, “turnat”, “pogorât”, etc. A fost suflat de către Isus asupra ucenicilor, Ioan 20:22. A fost un agent în crearea lumii, Gen.1:2. Ar fi fără folos să enumerăm toate varietăţile manifestării sale. Probabil cea mai bună descriere este aceea a unei influenţe misterioase care emană de la Tatăl şi de la Fiul, reprezentantul şi agentul puterii lor.

 · Aşadar, este Duhul Sfânt o Personă aşa cum sunt Tatăl şi Fiul Său? Nu, ci Duhul Sfânt este o influenţă misterioasă care emană de la Tatăl şi de la Fiul!

· Putem să ne referim la Duhul Sfânt ca la “a treia persoană a Dumnezeirii” dacă vrem să ne referim la “influenţa misterioasă” care emană de la Tatăl şi de la Fiul? Da, putem, însă riscăm să creem confuzie în mintea unora care vor considera că aceasta este o declaraţie trinitariană, aşa cum se întâmplă în prezent!

· Dacă este aşa, atunci de ce Ellen White a folosit această expresie? N-a ştiut că prin aceasta va crea confuzie în rândul adventiştilor?

· A ştiut şi ca atare n-a folosit-o niciodată atâta timp cât a deţinut controlul deplin al scrierilor ei. Însă când a înaintat în vârstă, o bună parte a responsabilităţilor de redactare a fost preluată de către alte persoane şi atunci au apărut aceste expresii care crează confuzie până în ziua de azi.

· Asta înseamnă că scrierile din ultima parte a vieţii nu sunt opera exclusivă a lui Ellen White? Ce dovezi există în acest sens?

1. Documentele existente la Fundaţia “White Estate” care arată felul în care s-au ocolit în mod sistematic corecturile personale făcute de Ellen White!

2. Declaraţiile preşedintelui Conferinţei Generale din vremea aceea, fratele Daniels, precum şi a celorlalţi conducători ai bisericii care ştiau cum se scriau cărţile lui Ellen White şi erau dezamăgiţi de situaţia existentă:

“În Australia am văzut cum s-a lucrat la „Hristos Lumina Lumii”, şi am văzut rescrierea capitolelor, unele dintre ele scrise iar şi iar şi iar rescrise. Am văzut aceasta, şi când am vorbit cu sora Davis despre acest fapt, vă spun că ar fi trebuit să-mi închei socotelile cu aşa ceva şi s-o termin cu Spiritul Profeţiei”. (ar fi bine să citiţi tot materialul!).

3. Declaraţia de credinţă a lui Ellen White, care, în anul 1905, la vârsta de 78 de ani, afirmă că nu şi-a schimbat credinţa din ultimii cincizeci de ani, deşi teologii moderni afirmă că ea a devenit trinitariană în ultimii ani din viaţă!

Manuscript Releases Volume Four Ms 142, 1905

“Nimic nu este atât de preţions pentru mine ca gândul că Hristos este Mântuitorul meu. Eu apreciez adevărul, fiecare iotă în parte, întocmai aşa cum mi-au fost date prin Duhul Sfânt în ultimii cincizeci de ani. Vreau ca toţi şă ştie că eu mă aflu în prezent pe aceeaşi platformă a adevărului pe care noi l-am menţinut timp de jumătate de secol. Aceasta este mărturia mea pe care doresc să o prezint astăzi, ziua în care împlinesc şaptezeci şi opt de ani”.

4. Declaraţiile lui Ellen White prin care ne avertizează să nu schimbăm nici o doctrină din cele stabilite de pionierii adventişti.

Ms 75, May, Building the Waste Places, 1905

“Domnul doreşte ca noi să prezentăm acum din nou mărturia scrisă a celor ce acum sunt morţi, ca să ne vorbească despre lucrurile cereşti. Duhul Sfânt ne-a dat sfaturi pentru zilele acestea din urmă. Noi trebuie să repetăm mărturiile pe care Dumnezeu  le-a dat poporului Său, mărturiile care prezintă clar adevărurile referitoare la sanctuar şi care scot în evidenţă legătura dintre Hristos şi adevărurile despre sanctuar. Dacă suntem cu adevărat solii trimişi de Domnul, n-ar trebui să răspândim idei şi teorii care contrazic solia pe care Dumnezeu a dat-o prin servii Săi începând cu anul 1844. În acel timp mulţi au căutat pe Domnul din toată inima şi din tot sufletul. Oamenii pe care Dumnezeu i-a ridicat erau cercetători atenţi ai Scripturilor. Şi cei care astăzi pretind că au lumină dar care contrazic învăţăturile solilor rânduiţi de Dumnezeu, care au lucrat sub călăuzirea Duhului Sfânt, cei care acum aduc teorii noi care schimbă stâlpii credinţei noastre (aşa cum erau în 1905!), nu împlinesc voia lui Dumnezeu, ci introduc propriile lor rătăciri, care, dacă sunt primite, vor duce biserica departe de ancora adevărului şi o va face să se îndepărteze tot mai mult până când vor accepta orice altă rătăcire care se mai poate născoci”.

· Toate aceste dovezi indică fără echivoc faptul că Ellen White a rămas fidelă învăţăturilor bisericii aşa cum au fost stabilite de pionieri.

· Cei care au iniţiat şi urmărit schimbarea doctrinală au folosit cu multă dibăcie influenţa şi autoritatea profetică a scrierilor lui Ellen White, pentru a-i convinge pe cei mai mulţi că Ellen White a crezut în Trinitate.

· Această “operaţiune” a început prin înfrumuseţarea scrierilor ei cu anumite “inserţii” preluate din cărţile altor autori, cei mai mulţi fiind neadventişti. Aceste inserţii sunt recunoscute oficial fiindcă acum au fost dovedite, deşi timp de mulţi ani au fost negate cu vehemenţă tocmai pentru a apăra influenţa scrierilor lui Ellen White!

· Tot aşa, într-o bună zi, când se va dovedi pe deplin că declaraţiile “trinitariene” atribuite lui Ellen White nu-i aparţin, ci sunt opera “ajutoarelor” ei, atunci se va recunoaşte oficial că de fapt schimbarea doctrinală a bisericii adventiste n-a fost nici iniţiată nici susţinută de Ellen White, ci de acei conducători dornici să obţină prietenia celorlalte biserici “creştine”!

· Vi se pare greu de crezut? Atunci gândiţi-vă la Biblie: cum vă explicaţi faptul că cineva a îndrăznit să adauge textul din 1Ioan 5:7? Şi cum de textul din Matei 28:18-20 nu este susţinut de nici un alt text din Biblie? Răspunsul este simplu: cei care au umblat până şi la Legea lui Dumnezeu, schimbând-o conform “dorinţei” lor, nu s-au sfiit să adauge sau să schimbe câteva cuvinte din textul sacru al Scripturii!...

· Totuşi, mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dat posibilitatea să verificăm dacă ce ni se spune este aşa sau nu, fiindcă Scriptura nu conţine doar un singur text! Şi nici scrierile lui Ellen White nu conţin doar câteva citate!...

  Duminică - Duhul Sfânt şi mântuirea

 Ioan 3:16 “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”.

 · Răul cel mare pe care îl produce doctrina Trinităţii este că anulează însăşi esenţa Evangheliei, enunţată în acest text “de aur” al Scripturii!

· Într-adevăr, doctrina Trinităţii tăgăduieşte că Dumnezeu are un Fiu literal şi ca atare acest text trebuie interpretat metaforic.

· Dar cei care cred că Isus este Fiul literal al lui Dumnezeu, singurul Său Fiu născut, prin care şi pentru care sunt toate lucrurile, când citesc acest text, sunt luminaţi de Duhul Sfânt să înţeleagă cât de mult sunt iubiţi de Dumnezeul cel veşnic şi cât de mult L-a costat mântuirea noastră din păcat!

 Luni - Moartea faţă de sine: Duhul în noi

 Nu există cale de mijloc aici: dacă trăim după firea pământească, vom muri; dacă Duhul nu lucrează în noi, nu suntem ai lui Hristos. Mai clar de atât nu se poate.

 · Corect! Deci cei care au credinţa “adevărată”, adică cei care cred în Trinitate şi I se închină, beneficiază de prezenţa şi lucrarea Celei de a treia Persoane a Dumnezeirii în ei înşişi. Prin urmare, la aceştia nu vei mai vedea fire pământească şi nici roadele ei...

· În schimb, cei care resping doctrina Trinităţii şi astfel “păcătuiesc” împotriva Duhului Sfânt, nu mai beneficiază de lucrarea Duhului Sfânt şi prin urmare veţi vedea în viaţa lor doar fire pământească cu roadele ei!...

· Acum, uitaţi-vă puţin în jurul vostru şi verificaţi dacă această teorie este sau nu corectă: câţi cred în Trinitate şi câţi nu? Câţi dintre cei mai “credincioşi” trinitarieni (îi lăsăm deoparte pe cei mai puţini “pregătiţi teologic”...) trăiesc conform “standardului” Duhului? Şi câţi dintre cei care resping doctrina Trinităţii sunt “pleava” societăţii?...

· Iar dacă rezultatul verificării teoriei nu este cel scontat, ce altă concluzie se poate trage decât că “probabil” teoria este greşită? În acest caz, ce importanţă “vitală” mai poate avea credinţa în Trinitate? Şi ce duh generează această repulsie faţă de “rătăciţii” care nu cred în Trinitate?

  Marţi - Duhul Sfânt şi viaţa

Roada Duhului este ceva ce apare de la sine în viaţa unui om care se află sub stăpânirea Duhului Sfânt.

· Aşadar avem confirmarea că tot ce am spus puţin mai sus este perfect “adevărat”!...

 Miercuri - Născut din Duh

 · Una este să vorbeşti despre naşterea din Duh şi alta este chiar să fi născut din Duh conform Scripturii...

· Iar Scriptura ne spune următoarele: Tit 3:4 “Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, mântuitorul nostru; pentruca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.”

· Aşadar, naşterea din nou implică “spălarea”, botezul în Numele lui Isus şi “vărsarea” sau “revărsarea” din belşug a Duhului Sfânt “peste noi” prin Isus Hristos. De reţinut că până şi “vărsarea” Duhului Sfânt se face tot “prin” Isus Hristos!

· Dar dacă botezul poate fi făcut şi “altfel” decât au botezat apostolii - în Numele lui Isus - , de ce ne mirăm că “vărsarea” Duhului Sfânt nu mai are loc? Sau are loc dar n-o vedem noi? Sau nu ne mai dorim aşa ceva fiindcă ne simţim foarte bine “fără”?...

 Joi - Legătura cu Dumnezeu

 Biblia este clară: acum Isus mijloceşte pentru noi în Sanctuarul ceresc. Atunci, ce a vrut să spună prin “Mă voi întoarce la voi”?

 · Dacă Biblia este clară, atunci şi ce a spus Isus trebuie să fie la fel de clar! El a spus că se va întoarce (atenţie, o “întoarcere” diferită de cea “în slava Tatălui”) şi aşa a făcut. El s-a întors în Duhul Lui, care este un Duh Sfânt! Şi astfel El este cu noi “în toate zilele, până la sfârşitul veacului” când va veni să ne ducă în “casa Tatălui” nostru, Tatăl Lui şi Tatăl nostru!

· În aceeaşi clipă în care Isus se află “în trup” în Sanctuarul ceresc şi mijloceşte pentru cel credincios, El se află şi la “uşa” lui, chemându-L prin apelurile Sale... Aude cineva?...