foarte mult. Acum ea doarme în Isus. Pentru unsprezece ani Miss. Maggie Hare a fost printre lucrătorii mei. Ea a fost un ajutor credincios şi adevărat. Ea s-a reîntors în Noua Zeelandă. (A revenit în lucrare în 1911). Recent Miss Minnie Hawkins, din Hobart, Tasmania, care a fost una dintre copistele mele în Australia, s-a alăturat stafului de lucrători”.

Comunicaţia din care citesc, vă rog să vă gândiţi că a fost scrisă în 1907.

“În timpul Conferinţei Generale din 1901, fratele C.C.Crisler a fost impresionat de Duhul lui Dumnezeu că eu am nevoie de el în lucrarea mea şi şi-a oferit serviciile. Le-am acceptat cu plăcere. El este un lucrător credincios, eficient şi conştiicios.

Dores Robinson a ajutat în copierea mărturiilor mele, şi ea a pregătit cu atenţie spre publicare cartea “Life incidents”. Ellen Graham este o bună stenografă şi o ajută pe sora Sara McEnterfer şi W.C. White în lucrarea lor de corespondenţă. Sora Sara Peck a fost editorul meu şi ajutorul meu pentru un număr de ani. Ea ne-a părăsit şi s-a angajat în lucrarea în şcoli la College View. Noi îl avem acum ca editor pe fratele Paul C. Mason.

Sora McEnterfer este ajutorul meu în călătorii, soră medicală şi ajutor în multe feluri.

Sora Mary Steward şi mama ei sunt cu noi acum, şi Mary, care pentru mulţi ani a lucrat ca şi corector în birourile de la Battle Creek şi Nahhville, s-a alăturat angajaţilor mei.

Lucrarea merge înainte constant. Facem eforturi serioase să aşezăm în mâinile poporului scrierile mele. Sperăm ca în scurt timp să trimitem la tipar câteva cărţi noi. Dacă eu nu sunt capabilă să lucrez, lucrătorii mei credincioşi sunt pregătiţi să ducă mai departe lucrarea.

Poporului nostru i s-a dat lumină din belşug în aceste zile din urmă. Fie că viaţa mea va fi sau nu sfârşită, scrierile mele vor vorbi constant şi lucrarea lor va merge mai departe atâta timp cât va ţine lumea. Scrierile mele sunt păstrate în arhivă în birou, şi chiar dacă nu voi mai trăi, aceste cuvinte care mi-au fost date de Domnul vor avea viaţă şi vor vorbi poporului. Dar puterile mele sunt încă păstrate şi eu sper să continui să fac multe lucrări folositoare. S-ar putea să trăiesc până va veni Domnul. Dar dacă nu voi trăi, sper să se spună despre mine: Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul! Da, zice Duhul; ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.

Domnul Iehova este singurul care poate spune cum trebuie făcută lucrarea. Sub toate circumstanţele, W.C.White are mandatul său. Eu l-am instruit cum să lucreze neobosit pentru a asigura publicarea scrierilor mele în limba engleză în primul rând, şi după aceea să asigure traducerea şi publicarea lor în multe alte limbi... Sunt fericită că, ajutată de lucrătorii mei credincioşi pe care mi i-a dat Dumnezeu, sunt în stare să continui, în multele sale direcţii, lucrarea dată mie s-o fac.

Ambii mei fii sunt angajaţi în proclamarea acestui adevăr prezent întregii lumi. Sunt încântată că amântoi sunt legaţi de lucrarea cu publicaţii.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asigurarea iubirii Sale, şi că am zilnic parte de călăuzirea şi ocrotirea Sa. Sunt foarte ocupată cu scrierile mele. Devreme şi târziu, continui să scriu subiectele pe care Domnul le deschide înaintea mea. Povara sufletului meu este să pregătesc un popor să stea în ziua Domnului. Promisiunea lui Hristos este sigură. Nu mai este mult timp. Noi trebuie să lucrăm şi să veghiem şi să-L aşteptăm pe Isus Hristos. Noi suntem avertizaţi să fim statornici, neschimbători, întotdeauna gata pentru lucrarea Domnului. Toate speranţele noastre îşi au temelia în Isus Hristos”.

Poate fi interesant pentr voi să ştiţi că grupul lucrătorilor mamei mele s-a schimbat foarte puţin de când a fost scrisă comunicarea pe care tocmai am citit-o, în urmă cu aproape şase ani. Aceleaşi persoane sunt cu ea acum, cu experienţă mai mare, pentru că noi învăţăm în fiecare zi tot mai bine care este datoria noastră în privinţa acestei lucrări. Şi Dumnezeu ne-a binecuvântat în pregătirea acestor cărţi. Aţi văzut unele dintre cele mai recente cărţi -- “Faptele Apostolilor”, şi cartea care tocmai a ieşit de sub tipar “Sfaturi pentru educatori”. Ultima carte este formată din două volume care au fost publicate în trecut, vechea “Educaţia creştină” şi volumul mai mic intitulat “Mărturii speciale pentru educatori”, la care s-a adăugat din belşug material nou, şi a fost pregătit cu gândul la nevoile părinţilor şi studenţilor, ca şi ale profesorilor. Suntem încrezători că aceasta va avea o influenţă puternică, şi va fi o încurajare în şcolile noastre atâta timp cât vom avea de condus şcoli şi colegii în lumea aceasta.

Lucrătorii noştrii adună acum material pentru o nouă ediţie a cărţii “Slujitorii evangheliei”. De asemenea adunăm în capitole ceea ce mama a stris despre istoria vechiului testament. Probabil că nouă zecimi din această lucrare este deja gata şi sperăm ca noua carte să poată fi publicată înainte de crăciun. O parte din aceste materiale au fost gata, credem noi, să le dăm în mâinile tipografilor, când mama, uitându-se peste câteva capitole, nu s-a declarat pe deplin mulţumită. Ea considera că mai erau lucruri pe are ea le-a scris dar pe care noi încă nu le-am găsit, şi ea doreşte ca acele lucruri să fie căutateşi, dacă este posibil, să fie incluse. Aşa că noi am lăsat manuscrisele în camera cu documente, şi după ce se va termina această conferinţă, patru persoane probabil că vor avea şase sau opt săptămâni de lectură printre miile de pagini de manuscris din fişet să vadă dacă pot găsi materialul adiţional dorit.

Ar fi incomparabil mai uşor să grăbim pregătirea acestor manuscrise pentru publicare în forma unor cărţi, dacă noi puteam să scriem puţin aici şi acolo unde ea a scris numai o parte a povestirii dintr-un anumit subiect şi a lăsat o parte incompletă. Eu spun că, dacă secretarele ei ar fi autorizate de Dumnezeu să facă această lucrare, şi ar putea scrie în corespondenţe, cartea ar putea fi pregătită pentru tipar mult mai repede. Dar aceasta nu se poate, iar noi putem lucra doar cu materialul pe care-l avem la îndemână.

Pentru acest motiv, când voi primiţi cartea despre istoria vechiului testament, veţi observa că sunt anumite povestiri relatate parţial, deci neterminate până la capăt. Veţi descoperi că sunt multe lucruri pe care aţi sperat să le citiţi, dar nu sunt menţionate. Mama a scris destul de mult despre Solomon, ceva despre monarhia divizată, un pic despre Ilie şi Elisei, chiar mult despre Daniel, Ezra şi Neemina, şi noi adunăm aceste materiale şi altele ca ele şi le grupăm în capitole.

Poate că vă întrebaţi, ce vrei să spui prin “grupare”? Nu stă sora White la masă şi scrie în întregime şi coerent ceea ce are de spus despre controversă, despre Ieroboam şi Roboam, despre Ieremia şi Isaia şi alte persoanje ale Vechiului Testament? Nu, nu despre toate personajele principale. Viaţa ei a fost una ocupată . Ea a fost mereu implicată în linia întâi, vorbind poporului, întâmpinând primejdii. Unele dintre cele mai preţioase lucruri pe care le-a scris ea despre personajele din Vechiul Testament şi din Noul Testament au fost scrise la început în scrisori adresate diferitelor persoane. Unele dintre cele mai preţioase pasaje din “Hristos Lumina Lumii”, pasaje care descriu controversele lui Isus cu fariseii şi saducheii au fost scrise în circumstanţe ca acestea.

La Ashfield, New South Wales, fratele Corliss şi unii dintre ajotarele lui credincioase prezentau adevărul până când s-a format un grup de aproximativ treizeci de persoane păzitoare ale Sabatului, gata să fie botezate şi organizate într-o biserică. Vrăjmaşii n-au putut suporta să vadă aşa ceva. Un oponent înverşunat a venit şi i-a provocat personal pe fraţii noştri şi prin ziare. Faptul acesat a fost ignorat atâta timp cât s-a putut, dar în final, pretenii noştrii, cei care primiseră adevărul, au cerut să aibă loc o discuţie. Aşa că a fost aranjată o discuţie.

În timpul nopţii această situaţie i-a fost arătată mamei. Ea nu n-a văzut niciodată pe respectivul, dar i s-a arătat spiritul său, metodele sale, tactica sa. El n-avea nimic de pierdut în acea comunitate; şi i s-a prezentat mamei că planul lui era să-l enerveze pe fratele Corliss şi să-l facă să spună lucruri care să-l discrediteze înaintea poporului care îmbrăţişase adevărul.

În timpul discuţiei, mama a scris o scrisoare fratelui Corliss, spunându-i că i s-a arătat că oponentul lui în acea discuţie va lucra după anumite metode, şi că el trebuie să ia o asemenea poziţie care să-l dezarmeze pe inamic. În timp ce scria aceste avertisemente, momoria ei a fost împrospătată cu scenele care i-au fost prezentate despre lucrarea lui Hristos şi despre felul în care fariseii şi saducheii şi irodienii l-au urmărit cu acuzaţiile şi întrebărilor lor, încercând să-l discrediteze înaintea poporului.

Când am ajuns să pregătim capitolele penru “Hristos Lumina Lumii”, am găsit în acele scrisori cele mai vii descrieri ale acelor experienţe, pe care el le-a scris vreodată. Şi am găsti alte pasaje deosebit de preţioase care au fost scrise iniţial în scrisorile adresate membrilor comitetului Conferinţei Generale, şi preşedinţilor de Conferinţe, cu privire la situaţiile care au fost ilustrate prin experienţele personajelor din Vechiul şi Noul Testament.

Fiind scrise în acest fel, ne trebuie mult timp să căutăm prin scrieri şi să găsim acele pasaje şi să le punem laolaltă într-un manuscris. După ce acestea sunt adunate şi grupate în formă de capitole, manuscrsul este întotdeauna prezentat mamei. Ea îl citeşte atent. Până în prezent fiecare capitol al fiecărei cărţi, şi toate articolele pentru periodicele noastre au fost întotdeauna prezentate mamei -- afară de cazul că au fost retipărite - i-au fost prezentate şi au fost citite de ea. Uneori ea scrie între rânduri; alteori ea adaugă mult material, iar alteori spune “nu puteţi găsi mai mult material despre acest subiect?”. Şi apoi, după ce s-a găsit mai mult material, şi s-a adăugat, manuscrisul este recopiat şi redat ei spre examinare. Şi când în final ea îl semnează şi ni-l returnează putem să-l publicăm.

S-a prezenta critici din cauza scrisorilor care au expediate sub o semnătură ştampilată. Noi am considerat că nu este necesar să-i cerem mamei să semneze anumite copii. Obiceiul ei este să semneze originalul şi lucrătorii noştrii susţin că este dreptul lor să ţnă acesete copii semnate în fişetul din biroul nostru, aşa că dacă cineva se îndoieşte de autenticitatea lui, noi să avem în fişet copia semnată cu propria ei mână. Celelalte copii sunt de obicei ştampilate cu o ştampilă de cauciuc. Amintesc lucrul acesta doar în treacăt, ca toţi să ştie cât de mult se justifică criticile caer sunt aduse în legătură cu “mărturiile ştampilate”.

În timp ce adunam materiale pntru “Faptele apostolilor”, zi după zi fratele Crisler şi colegii lui în lucrare i-au prezentat mamei capitolele aşa cum au fost pregătite, şi ea le citea uneori ea le înapoia fără comentarii. Probabil trei zile consecutive au fost returnate înapoi fără nici un comentariu, ca apoi ea să spună “Ce avem despre acest subiect? Unde se află descrierea aceata? Sau aceea?” şi ea numea diferite subiecte pe care le avea în minte. În răspunsul său fratele Crisler poate spunea “Primul subiect pe care l-aţi menţionat este prezentat pe larg într-un capitol pe care l-aţi citit cu ceva timp în urmă, al doilea despre care întrebaţi va fi prezentat într-un capitol care va fi pregătit puţin mai târziu, cât despre cealălalt subiect pe care-l doriţi inclus încă nu n-am gândit.  Vom căuta în fişet şi vom vedea dacă putem găsi ceva care a fost scris în această privinţă”.

Odată ea i-a spus: “Această carte va fi citită de aceleaşi categorii de oameni la care încercau să ajungă apostolii în zilele lui Pavel. Fiţi foarte atenţi să adunaţi tot ce puteţi găsi despre ceea ce am scris cu privire la soliile lui Pavel către păgâni. Argumentele care i-a condus pe păgâni la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu în zilele apostolilor, vor face aple la păgânii zilelor noastre din multe ţări. Aceste argumente au fost inspirate de Dumnezeu şi în ele există putere convingătoare. Noi trebuie să le facem să vorbească despre istoria faptelor apostolilor”.

Într-o altă ocazie, ea a spus: “Aţi cercetat atent tot ce am scris despre evrei? Evanghelia trebuie predicată astăzi evreilor. Apelurile care le-au fost prezentate de apostoli, vor avea o greutate mare acum. Această care ar trebui să fie de valoare pentru evrei, ca şi celor ce lucrează pentru evrei, şi de asemenea celor ce ar dori să lucreze pentru evrei. Fiţi atenţi să adunaţi ce am scris despre lucrarea apostolului Pavel când se adresează evreilor”.

Aceste direcţii pe care ni le dă au mult de-a face cu valoarea lucrării de pregătire a materialului pentru tipar. Desigur, la începutul lucrării fiecărei cărţi, noi vorbim despre plan, şi ea ne dă direcţii generale, şi apoi ne sfătuieşte în timp ce lucrarea înaintează. Deşi mama scrie foarte puţin acum, şi deşi acum participă doar la câteva întâlniri publice, totuşi, sfaturile ei şi direcţiile pe care le trasează lucrătorilor ei, sunt de mare preţ poporului acestuia, şi se regăsesc în realizarea lucrărilor ei publicate.