Scrisori Către Biserică - Scrisoarea 3
M. L. Andreason
DESCONSIDERAREA SOREI WHITE
Cu ani în urma, în timp ce calatoream în Minnesota de nord, am petrecut un week-end într-un orasel în care trenul nu circula duminica si nu existau autobuze. Nu-mi place sa pierd vremea, asa ca am aranjat sa tin un serviciu public într-o sala a primariei. Am pus un afis scris de mâna, în care anuntam ca voi vorbi dupa amiaza despre adventistii de ziua a saptea. Va marturisesc ca as fi preferat mai degraba sa nu vorbesc, pentru ca simteam nevoia sa ma odihnesc. Anuntul meu nu atrasese desigur prea multi oameni.
Spre surpriza mea, sala era aproape plina. Întrucât oamenii se aratau interesati de subiect, am hotarât sa mai anunt înca un serviciu pentru acea seara. Imediat, un domn bine îmbracat a iesit din rândurile auditoriului, s-a prezentat ca fiind, temporar, pastorul singurei biserici din oras si m-a invitat sa merg la biserica sa si sa vorbesc in acea seara. I-am amintit care este subiectul meu, dar el a afirmat ca este acceptabil si pot sa vin sa vorbesc despre adventism. I-am multumit si am urmat invitatia sa.
Dupa întâlnirea din acea seara, mi-a spus ca-i pare rau ca m-a invitat.
à Când v-am auzit dupa amiaza, mi-a spus el, am crezut ca sunteti un om inteligent. Acum vad ca nu sunteti.
à Ce v-a facut sa va razgânditi? Ati spus ca dumneavoastra credeti în Geneza, nu-i asa?
à Nu. Nici un om inteligent nu crede povestea din Geneza despre creatiune.
à Deci nu credeti în Vechiul Testament?
à Nici un om inteligent n-ar crede.
à Dar în Noul Testament credeti?
à Da, sigur, sunt multe lucruri bune în el. Dar când ajung la scrierile lui Pavel, ma opresc. El este cauza tuturor problemelor.
à Ce credeti despre Hristos?
à A fost un om bun, un om foarte bun. Desigur, a avut si el lipsurile lui. Dar a fost un om bun.
à Sunteti pastor?
à Da, într-un fel. Sunt directorul seminarului. Sunt în vacanta si îl înlocuiesc temporar pe pastorul din acest oras, un fost student de-al meu.
A urmat o conversatie revelatoare pentru mine, care s-a prelungit pâna noaptea târziu. Cunosteam câte ceva despre acel seminar si unul dintre profesorii mei urmase acolo niste cursuri.
à Le predati studentilor dumneavoastra ceea ce mi-ati spus asta seara?
à Da, si înca multe altele.
à Si studentii dumneavoastra prezinta aceste lucruri în bisericile lor?
à O, nu! Niciodata. Oamenii nu sunt pregatiti pentru asa ceva. Sunt mult mai conservatori decât pastorii. Trebuie sa-i luam cu binisorul.
Acest episod îmi vine în minte când privesc la situatia din biserica noastra din ultimii ani. Am fost tulburat când am auzit prima oara ca liderii nostri au purtat negocieri cu evanghelicii; dar am sperat ca oferta celorlalte biserici de a ne considera ca fiind de-ai lor nu-i va atrage pe oamenii nostri. Auzisem atât de multe predici pe baza textului din Numeri 23:9 "Este un popor care locuieste la o parte, si nu face parte dintre neamuri" încât am fost amagit. Întrucât negocierile au fost considerate "top secret" a trecut ceva timp pâna sa se "scurge" vreo informatie exacta. Când a aparut, a fost negata. Washingtonul a furnizat prea putine stiri, iar ceilalti m-au informat ca nu au nimic de spus. În orice caz, se parea ca liderii nostri erau influentati si ca se faceau pasi care cu greu ar mai fi putut fi retrasi.
Prima stire autentica n-a venit de la conducatorii nostri sau prin publicatiile noastre, ci dintr-o publicatie evanghelica din luna septembrie 1956, care, într-o editie speciala, relata cele întâmplate. Aceasta relatare era atât de incredibila încât am ezitat s-o iau în consideratie. Eram sigur ca cele relatate n-au avut loc, si ca liderii nostri vor publica imediat o dezmintire. Am asteptat un an, am asteptat doi. Dar pâna astazi nu s-a publicat nici un protest si nici o dezmintire. Trebuie deci sa accept, dezgustat, ca cele relatate sunt adevarate. Haideti sa vedem ce s-a întâmplat.
PRINCIPALELE NOASTRE PUBLICATII
Citind Review and Herald saptamâna de saptamâna, am constatat ca articolele în general te ajuta. Atât colaboratorii, cât si redactorii si autorii articolelor citeaza liber din Spiritul Profetic. Câteodata nu sunt de acord cu unele pozitii pe care le consider nefondate, dar este necesar un efort imens de cercetare amanuntita si cuprinzatoare pentru gasirea, analiza si organizarea argumentelor.
"Deoarece conducatorii nostri ignora în mare masura aceasta marturie latenta de o nepretuita valoare, nu s-a simtit nevoia si nu s-a gasit timpul necesar unui proiect atât de vast. Accesul la colectia completa a vechilor periodice care contin cele doua mii de articole ale Ellenei White nu este usor, deoarece o colectie completa nu exista nicaieri. În plus, valoroasele declaratii din manuscrise nu sunt disponibile în forma publicata."
"Si apoi, ca biserica, suntem atât de ocupati sa ducem lumii solia noastra speciala, si ca miscarea noastra complexa sa înainteze în multiplele ei sectoare de activitate, încât nimeni nu pare sa aiba timp sau macar interes pentru o asa sarcina imensa. Se stie ca aceasta cercetare ar fi una dintre cele mai laborioase, datorita enormei cantitati de material care trebuie parcurs." "Totusi, când nevoia se va face simtita în mod clar si va deveni evident ca a sosit timpul pentru o asemenea cercetare, necesitatea ei va fi recunoscuta si se va gasi timp pentru a aduna nu numai declaratiile din cartile cunoscute, dar si din vasta arie de periodice, articole si sfaturi din manuscrise."
Observati ca autorul nu minimalizeaza sarcina care-i sta înainte, si este o sarcina enorma. Este regretabil ca a ajuns sa ne spuna ca liderii nostri nu simt nevoia unei astfel de lucrari, nu au timp pentru asa ceva si nici nu-i intereseaza.
În aceasta cercetare el a descoperit ca sora White nu a contrazis, nici n-a schimbat ceea ce a spus la începutul lucrarii sale. Autorul spune, cu propriile cuvinte, ca "Declaratiile de mai târziu ale sorei White nu contrazic, nici nu schimba afirmatiile ei anterioare". El spera desigur ca dânsa îsi schimbase pozitia cu privire la ispasire, pozitie pe care el a criticat-o si a încercat s-o explice spunând ca n-a constituit, initial, o parte din doctrina sau din interpretarea profetica. Este clar ca, daca dânsa ar fi intentionat sa-si schimbe punctul de vedere, ar fi avut nenumarate ocazii sa faca acest lucru în cei peste saizeci de ani pe care i-a trait dupa ce-si clarificase pozitia cu privire la ispasire. Dar ea nu a contrazis si nici n-a schimbat ceea ce scrisese odinioara. Aceasta este marturia unuia care a combatut pozitia ei timpurie si care este nevoit sa marturiseasca acum ca ea nu s-a schimbat. Era de asteptat ca autorul articolului din Ministry sa ajunga sa recunoasca, dupa ce a examinat întregul material, ca nu exista nici o dovada ca Ellen White s-a razgândit sau a contrazis ceea ce scrisese mai înainte.
Acest fapt îi creeaza autorului nostru o alta dilema. Trebuia acum sa ramâna la cele scrise de ea, întrucât nu putea sustine ca ea ar fi autorizat vreo schimbare, indiferent de ce natura ar fi fost. Ce putea face el acum? Avea o singura solutie: sa afirme cu seninatate ca sora White intentiona sa spuna altceva decât ceea ce afirmase. Observam din nou limbajul sau specific prin care evita o declaratie directa, preferând o abordare pasiva: el spune "o clarificare distincta a termenilor si a întelesurilor scoate în evidenta faptul ca este destinat sa aiba o influenta foarte întinsa". Declaratiile ei de mai târziu "investesc acesti termeni timpurii cu un înteles mai larg decât cel atribuit de obicei". Si, conform explicatiei lui, când ea spune ca Hristos face ispasire (el omite cuvântul "acum"), ea "vrea desigur sa spuna ca aplica individului ispasirea deja facuta".
Aceasta este în deplina armonie cu afirmatia din "Întrebari din doctrina" al carei autor declara cu îndrazneala ca daca cineva "aude pe un adventist spunând, sau dacă citeste în literatura adventista, chiar si în scrierile Ellenei White, ca Hristos face acum ispasire, trebuie sa înteleaga ca ne referim doar la faptul ca Hristos aplica beneficiile ispasirii pe care a facut-o la cruce".
Asta este într-adevar o noutate. Am scris câteva carti, dintre care una despre serviciul din sanctuar, si deci aceasta se încadreaza în ceea ce numim "literatura adventista". Si acum, un individ neautorizat spune tuturor ca, atunci când eu am spus ca Hristos face acum ispasire, nu am vrut sa spun asta. Am vrut sa spun ca El aplica ispasirea acum 1800 de ani. Totusi, nu-i chiar atât de grav daca el îndrazneste sa-si asume rolul de interpret al meu si sa spuna ce voiam de fapt sa spun prin ceea ce am spus. Dar când încearca sa spuna lumii ca atunci când Ellen White spune ca Hristos face ispasire, ea vrea de fapt sa spuna doar ca El o aplica, este grav. Putem aplica aici reprosul pe care i-l face Dumnezeu lui Iov când acesta vorbeste prea mult: "Cine este cel ce Îmi întuneca planurile prin cuvântari fara pricepere?"(Iov 38:2) Nu se întâmpla des ca Dumnezeu sa fie sarcastic. Dar în acest caz este. Si Iov a meritat-o. Deci, când citesc "… chiar si în scrierile Ellenei White, ca Hristos face ispasire", nu trebuie sa cred asta. El a facut ispasirea acum 1800 de ani; si chiar daca ea afirma ca Hristos face ispasire acum, ca "astazi El face ispasire", ca "suntem în marea Zi a Ispasirii, si lucrarea sfânta a lui Hristos în favoarea poporului lui Dumnezeu care are loc în ceruri trebuie sa constituie studiul nostru statornic"(Marturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 250), sunt nevoit sa apelez la un interpret pentru a afla ce vrea sa spuna.
Un astfel de joc cu cuvintele este periculos, deoarece face posibila orice interpretare. Daca autorul acestui articol are dreptate, înseamna ca îmi pot permite sa spun despre orice cuvânt al unui scriitor ca înseamna altceva decât ce spune de fapt. Aceasta ar face imposibila comunicarea, si ar transforma lumea într-un Babel. Ce s-ar alege din acorduri, sau contracte, sau din spusele cuiva, daca mi-as putea permite sa interpretez cum vreau cele spuse de altii? Biblia spune ca Sabatul este ziua a saptea. Pare suficient de clar. Dar teoria autorului îmi permite sa spun ca Biblia nu vrea de fapt sa spuna asa ceva. Absurd, veti spune. Si eu spun Amin. Când Biblia spune sapte, nu vrea sa spuna unu. În orice caz, conform filozofiei autorului, cuvintele ar deveni de neînteles. Iacov spune: "Da al vostru sa fie da si nu sa fie nu". A sustine ca declaratia clara ca "Hristos face acum ispasire" înseamna de fapt ca El o aplica acum, este inadmisibil din punct de vedere gramatical, filologic, teologic si al bunului simt. Iar a merge mai departe si a construi pe o astfel de interpretare falsa o noua teologie, iar aceasta sa fie si aprobata, este de necrezut. Asumarea necuvenita a autoritatii asociata cu încumetarea în virtutea pozitiei dobândite da roade. Si roadele sunt rele.
Încercarile actuale de a micsora si a distruge încrederea în Spiritul Profetic si de a stabili o noua teologie poate însela pe unii, poate chiar pe multi, dar temeliile pe care am cladit atâtia ani înca rezista si Dumnezeul nostru este viu. Aceste avertismente sunt întemeiate: "Daca slabiti încrederea poporului în Dumnezeu, în marturiile pe care El i le-a dat, va razvratiti împotriva lui Dumnezeu asemenea lui Core, Datam si Abiram". Marturii pentru comunitate, vol. 5, pag 66.
Într-o cercetare neterminata pe care am condus-o cu ani în urma, am descoperit ceea ce a aflat si autorul nostru, si chiar mai mult decât atât. Printre alte lucruri, am gasit într-un pamflet intitulat "Un cuvânt catre Mica Turma", publicat de James White la Brunswick, Maine, în data de 30 mai 1847, o declaratie a sorei White despre sanctuar care mi-a atras imediat atentia. Este datata 21 aprilie 1847 si a fost scrisa în Topsham, Maine. La pagina 12 am gasit aceste cuvinte, pe care presupun ca le-a gasit si autorul nostru. Sora White spune: "Cred ca sanctuarul care va fi curatit la sfârsitul celor 2300 de zile este Templul Noului Ierusalim, în care slujeste Hristos. Domnul mi-a aratat în viziune, cu mai mult de un an în urma ca fratele Crosier avea adevarata lumina cu privire la curatirea sanctuarului, etc…., si a fost voia Lui ca fratele C (Crosier) sa scrie parerea sa, pe care ne-a prezentat-o în editia speciala a publicatiei Day-Star din 7 februarie 1864. Am primit aprobarea deplina din partea Domnului, sa recomand acest articol tuturor sfintilor. Ma rog ca aceste rânduri sa se dovedeasca a fi o binecuvântare pentru dumneavoastra si pentru toti scumpii copilasi care le vor citi. Semnat, E. G. White.
Am facut repede o copie dupa aceasta editie speciala si am citit-o. În timp ce scriu aceste rânduri am în fata aceasta fotocopie si, la paginile 40 si 41 citesc articolul fratelui Crosier. Dupa ce discuta unele teorii în care nu credea, fratele Crosier observa: "Dar ei spun ca ispasirea a fost facuta si terminata pe Calvar când Mielul lui Dumnezeu a murit. Asa ne învata oamenii, si asa cred celelalte biserici si lumea, dar nu este nimic adevarat sau sfânt în aceasta învatatura, daca nu este sustinuta de autoritatea divina. Doar câtiva, sau poate chiar nimeni din cei care sustin aceasta opinie n-au verificat vreodata temeiurile pe care se sprijina.
1. Daca ispasirea a fost facuta la Calvar, cine a facut-o? Ispasirea este lucrarea preotului; cine a oficiat-o pe Calvar? Soldatii romani si evreii batjocoritori?
2. Ispasirea nu consta doar în uciderea jertfei; pacatosul înjunghia animalul de jertfa ( Levitic 4:1-4, 13-15 etc.), apoi preotul lua sângele si facea ispasire. (Levitic 4:5-12, 16-21).
3. Hristos a fost numit Mare Preot pentru a face ispasire, si în mod sigur nu a actionat în aceasta calitate pâna dupa învierea Sa, si nu avem nici o marturie ca ar fi desfasurat, pe pamânt, dupa înviere, vreo activitate care ar putea fi numita ispasire.
4. Ispasirea se oficia în Sanctuar, iar Calvarul nu era un astfel de loc.
5. Hristos nu putea, conform textului din Evrei 8:4, sa faca ispasire câta vreme era pe pamânt. "Daca ar fi pe pamânt n-ar putea fi preot." Preotia pamânteasca a fost cea levitica; cea divina este cereasca.
6. Deci, El nu a început lucrarea de mijlocire, de orice natura ar fi fost ea, decât dupa înaltarea Sa, când, cu propriul Sau sânge, a intrat în Sanctuarul din ceruri, pentru noi.
Iata deci "adevarata lumina" despre care Domnul i-a aratat sorei White în viziune, ca are aprobarea Sa, si pe care a fost deplin autorizata s-o recomande tuturor sfintilor. Numai daca o desconsideram pe sora White putem respinge aceasta marturie a sa. Nu suntem gata sa facem asa ceva.
Avem acum în fata urmatoarea situatie: A gasit autorul nostru din Ministry, în cercetarea sa amanuntita, afirmatia ca fratele Crosier avea "adevarata lumina"? Daca n-a gasit-o nu prea are motive sa fie multumit de munca sa. În orice caz, daca as fi fost profesor si i-as fi dat sa faca aceasta munca de cercetare iar el ar prezenta drept raport colectia din "Întrebari din doctrine", i-as fi acordat calificativul F, care în limbaj scolar înseamna greseala. Oricum, avem în acest caz o cercetare de slaba calitate, sau o omisiune, care mai târziu, în functie de împrejurari, poate avea consecinte grave.
UN REZUMAT
În documentele si scrisorile pe care le-am trimis din când în când, cu privire la ceea ce eu consider o grava abatere de la credinta a conducatorilor nostri, am respectat cu strictete sfatul pe care Hristos ni-l da în Matei 18:15-17. El spune aici ca, daca se ivesc dezacorduri între frati "mustra-l între tine si el singur". Daca nu asculta, "mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l bisericii". Am respectat acest principiu, dupa cum puteti observa si din aceasta relatare.
În luna mai 1957 am avut în mâini, în mod providential, cred, o copie a proceselor verbale ale Consiliului administratorilor fondului White din data de 1 si 2 mai 1957, în care este relatata întâlnirea în care cei doi frati au discutat cu administratorii despre o declaratie cu privire la ispasire pe care au gasit-o în scrierile Sorei White. Ei au cautat sfat în aceasta problema, întrucât ceea ce descoperisera nu era în armonie cu noul punct de vedere pe care îl sustinea conducerea. Ce atitudine ar fi trebuit sa ia acesti cercetatori fata de declaratiile sorei White?
continuare
